Întrebarea a apărut acum cîtva timp, am scris-o, am încercat să o analizez dar nu am reușit să pătrund în esență, unde se află rodul și unde e motivul adevărat. Acum, peste un timp nu că aș fi înțeles-o dar pot afirma cu desăvîrșire că am mai crescut, fie cu un sfert din ceea ce pot sau ar trebui dar este, și am înțeles în primul rînd faptul că această curiozitate a apărut din lipsa oamenilor chiar dacă te înconjoară relativ o mare mulțime, însă atunci cînd nu e omul potrivit la momentul potrivit realizezi că nu e totul așa cum ne dorim.
Acum...acum în primul rînd fac diferența dintre "oameni" și "Oameni", îmi dau seama că o majusculă nu poate întruchipa valoare reală a lor însă totuși efortul pe care îl depunem atunci cînd facem combinarea asta de litere mici și mari, se merită )) Am să trec peste concretizările care explică faptul că nu sunt în măsură să judec, critic sau apreciez pe nimeni și tot ce spun sau scriu este o aberație totală cu referință la viața mea și sunt simple bănuiri și observații așa că merg direct la subiect.
De fapt, avem nevoie de oameni pentru tot și peste tot, avem nevoie de un om puternic care să ne ridice patul atunci cînd facem ordine pentru că efectiv nu putem să facem atît de multe lucruri odată ))
Avem nevoie de un om care să ne facă de lucru, o dezordine imensă pe care să o aranjăm mai cu drag pentru că e plină de amintiri, fie și pateu pe pereți sau alte ciudățenii.
Avem nevoie de un om care să ne facă o fotografie drăguță pentru că mega popularul "selfie" prinde a enerva sau nu poate capta chiar toată panorama. Ori pentru a ne umple telefonul cu tîmpenii de tot felul !
Avem nevoie de un om care să ne simtă exact dorințele și să îndeplinească fără ca să i le șoptim ori dăm de înțeles despre ele.
Dar...cel mai important e că avem nevoie de Oameni pentru a fi noi...Oameni...Ne trebuie un "radio" care să ne țină de urît înainte de culcare ce ne lipsește de frică și ne liniștește imaginația că cineva intră pe geam, cade din pod sau apare din oglindă, un "obsedat" de dietă care să nu vrea să mănînce cu noi ori de cîte ori ne dorim asta dar o face peste dorințele lui și doar de dragul nostru. O "gură spartă" care să ne ruineze planurile numai pentru că ele sunt mega și un "povestitor" care ne bodogănească cu atîta interes și drag lucruri frumoase la ureche seara la telefon, și parcă adormim cu el în mînă dar observăm că nici nu am simțit cum s-a făcut deja ziuă.
De ce avem nevoie de oameni ?...Avem nevoie de ei pentru ca să înțelegem că nu e tot doar lemn, piatră sau fier. Pentru ca să primim piedici atît urîte încît să nu ne putem ridica, și să nu avem dorința asta deoarece mai tare ne dormi să-i vedem jos, lîngă noi decît sus. Avem nevoie de prostia lor pentru a înțelege inteligența și pentru a face dinferența dintre o semință putredă și una roditoare. Avem nvoie cu ei pentru că de unii singuri n-am exista.
Fie că-i un motiv urît sau frumos, fie că-i cunoaștem sau nu, fie că ne sunt dragi sau le purtăm pică eu continui să cred că purtarea celui care te privește, se oglindește, așa că la o tristește, răspund cu o lacrimă, la un zîmbet..cu un rîs, și la o ură, cu comptimire (ca să n-o numesc milă) pentru imaturitatea de care dă dovadă...și poate părerile mele par să fie cap în cap pentru că zic să răspund cu aceeași monedă dar nu o fac însă, la un rău mereu o să răspund cu un bine, deoarece ne-am născut prea originali ca să ne trasformăm într-o copie.
Cu Doamne Ajută !
