Mereu mă ascund după umbrele zîmbetului . Zîmbesc larg și cu o poftă nebună de viață în speranța că umbra lui va ascunde găleata lacrimilor și dezamăgirilor strînse cu atîta ușurință. O fac nu doar pentru că e la modă să purtăm măști, nu doar pentru că efectiv nu avem de ce împărtăși propriile trăiri cu cineva fie el și un bun prieten, sau poate pentru că nu știu să arăt pe față tot ce simt...

De multe ori singură nu realizez ce am nevoie și care într-adevăr rostul unor evenimente în viața mea, mergeam cu ochii închiși și îi deschideam nu la fel ca lumea...de la lumină ) eu îi deschideam de la întuneric pentru a mă speria și a reveni la carapacea pusă ca zid de apărare împotriva trăirii...Să poți anume trăi în viața asta eu cred că e ce mai greu pentru că viața într-adevăr durează mai mult decît orice și anume pentru că "avem timp" nu reușim să facem ceea ce într-adevăr contează....

M-am întrebat ce înseamnă "a trăi" ?...și pînă mai ieri credeam că eu chiar merg sub explicația normală a acestui termen, eu :

mă aflu în viață deoarece în fiecare dimineață bătăile inimii mă trezesc și îmi spun că e o nouă zi, lenea mă roagă să mai stau în pat și truda mă doboară într-un somn profund. Apoi iar, o nouă încercare de a fi mai bun decît ieri rodește în gînduri și totul fără excepții are loc într-o consicutivitate nebun de strictă.

exist pentru că sunt prezentă la fiecare eveniment de rang social și fac de lucru plantelor ce mă înconjoară pentru a-mi transforma CO2-ul în viață. Mișc picioarele în direcția ochilor și mîinile în cea a creierului ). Rup din străin ca să-mi iau și păstrez acolo undeva pentru a fi de folos...

viețuiesc un habitat plin de indivizi chiar dacă sunt de tot felul și respect restricții care îmi sunt impuse de cei mai superiori, fie muritori de rînd la fel ca și mine sau Absolutul care este în suflet mai  mult decît în ochi, la care mă rog pentru că alt fel ași lua locul pietrelor și sper într-un "bine" atunci cînd îmi fac semnul crucii.

Oare Dumnezeu, acel Absolut sau oricare alt determinativ nu i L-am atribui a vrut să "trăim" așa ?...Eu cred că nu. Mereu suntem ascunși de tot și învăluiți de atîte ațe încît de capăt nu cred că putem să ajungem nici măcar la una.

Cunosc, oameni noi...gînduri frumoase, inimi deschise și speranțe aprinse și mă bucur de o mulțime care vrea să-mi descopere tainele, vrea să mă împart, sau vrea să i le spun în fiecare dimineață odată cu micul dejun. Vrea să îi scot cearșaful pentru a mă ascunde de razele soarelui, să petrec duminicile în compania fotografiilor vechi povestind urmașilor felurite istorii din viața noastră pînă  la momentul cînd de peste tot ne-am adunat într-un destin....Dar eu, condamnată la fericire veșnică îndulcită cu o linguriță de armonie la ceaiul dinaintea somnului prefer amarul cafelei băut cînd în singurătate, cînd în prezența unui nimeni ce nu vrea decît să-i țin de umbră, sau de somn, unul care trăiește în căutarea pieptului nu pentru că e cel mai bun loc din lume unde te poți simți extraordinar, ci pentru o comoditate prostească, sau pentru o vizibilitate mai mare față de alte perechi de tocuri ))

Caut să mă simt la locul potrivit și în momentul potrivit pentru a nu fi lăsată fără de știre. Mă hrănesc din priviri și gînduri constructive și tind să lupt pentru a sări mai sus decît este limita însă...e nevoie de o zi fără de "zîmbet" pentru ca să te uite și cel ce ți-a promis prezență veșnică.

Acum să trăim înseamnă să fim peste tot la fel de buni încît să intrăm și în gaura de șarpe pentru a demonstra ce înseamnă perseverența. Poate e cazul să nu înlocuim adevărul cu falsul, să nu "ne aflăm în viață", "existăm", sau "viețuim" și mai ales să n-o facem cu speranța că cel ce nu de dorește văzîndu-ne atît de "buni" o să fie lîngă noi, poate ajunge să așteptăm momentul în vare "v-om trăi" pentru că o facem doar cînd suntem într-adevăr împliniți nu lîngă "un nimeni" care se crede un pasager în tramvaiul ce duce sentimentul pînă la inimă și în ultimul moment nu așteaptă stația terminus. Poate într-adevăr e cazul "de peste tot să ne adunăm într-un destin"....