Nu știu de ce dar anume bucata de măr dulce mușcată acum m-a motivat în această seară să scriu despre fericire. Nu cred că sunt la vîrsta sau experiența potrivită pentru a da o definiție completă a acestei stări însă ce înseamnă fericirea pentru mine, acum...o fericire nevinovată...o fericire senină și poate că copilărească, știu ce e. Pe lîngă nenumăratele motive evidente pe care le am și în special faptul că aproapele meu e sănătos și somnul meu e comod și sigur în cetatea familiei mele...am și alte motive de a mă simți fericită. Cu siguranță sunt mult mai fericită decît o cred alții și cu siguranță mult mai fericită decî sunt alții.
Mereu am fost de părerea că fericirea supremă constă în lucrurile simple și măsura în care suntem fericiți o determinăm doar noi. La sigur nu sunt un om mai diferit și mă bucură toate fleacurile vieții...nu pot să spun niciodată că nu sunt printre domnișoarele care sînt într-o euforie totală cînd văd în dulap haina mult dorită, ba chiar pot să sar de fericire cînd găsesc o închizătoare pentru cercel în toată dezordinea care găzduiește lădița mea cu bijuterii...))) La sigur diminețile în care deschid ochii și văd pe masă o floare primită în dar sunt mai speciale decît celelalte și zilele în care realizez că am întors multe priviri le cred unele mai cu succes.
O să confirm faptul că atrag mereu atenție la tot ce se înconjoară și am grijă pînă și ultimul amănunt să fie perfect în caz că un ochi ce se scladă în invidie mă va privi. De fapt inconștient scald și ochii mei în invide pentru este firesc să apară fiecare sentiment, pentru a înțelege dacă ți-e caracteristic sau nu și niciodată nu am să neg faptul că în măsura normalului, lumea înconjurătoare contează și pentru mine. Înțeleg perfect pe fiecare atunci cînd îl văd copleșit sau cînd îl știu că se gîndește la propriile foloase. Pînă la urmă cu toții o facem...stăm de vorbă cu oamenii care ne plac nouă, ascultăm o piesă pentru că e preferată nu pentru că o ascultă cineva și iubim oamenii care au percepții și viziuni asemănătoare.
Eu însă mă cred mai norocoasă...văd fericirea și în alte lucruri. De fapt o fericire mai profundă care nu îmi bucură doar mirosul, auzul sau văzul...o fericire care mă face să înfloresc și să prind putere și atunci cînd nu mai există nici o speranță.
E frumos să te vezi printre stele sau pe prima pagină a unei reviste...însă cît de frumos e să îți iai sora la plimbare nu prin Paris, Londra sau Veneția dar pe Aleea Clasicilor mîncînd popcorn și comentînd orice pantof, geantă sau fusă...)))
E minunat chiar și atunci cînd nu-ți simți picioarele după ce ai țopăit toată noaptea cu prietenele în vre-un club...dar cît de minunat e atunci cînd te simți sleită de puteri după o cursă prin de peripeții cu rolele sau o călătorie prin tot orașul cu maxi-taxi-ul doar pentru că ai greșit stațiile...)))
E dulce să te știi așezată comod în mașina iubitului și să știi că te mai poți alinta uneori pentru că oricum ți-o face pe plac...însă cît de dulce e să fii prins de-o ploaie care te dă jos de vară și să nu cauți un ascunziș pentru că cel mai bine ți-e lîngă sufletul lui, în plus că dacă te iubește așa cum ești tu diminețile, părul ud și rimelul întîns pe toată fața nu-l sperie...)))
Cutia mea cu amintiri niciodată nu se prăfuiește pentru că acolo e loc pentru tot...de la o bomboană care e deja tare ca piatra pînă la primul "Te Iubesc"...Apreciați lucrurile pentru valoare care o reprezintă pentru voi nu pentru piață !!!
