Atunci cînd avem nevoie de o bucurie...o notă de nostalgie, un strop de liniște și pur și simplu de un moment plăcut...apelăm la amintiri. Putem să trecem prin minte un moment de sute de ori, să ni-l închipuim cum ar fi fost dacă....să îl privim din altă parte sau să-l lăsăm se ne umple sufletul de bucurie.
Mereu sunt copleșită de acel gust al frumosului pe care l-am simțit pe propria piele...
Pentru ce avem nevoie de amintiri? Eu cred că pentru a merge înainte (în cazul amintirilor neplăcute) pentru că doar știind cum ți-a fost cîndva poți să cunoști anume riscul real care te va însoți în caz de eșec. Pentru a înțelege de ce nu avem cu siguranță nevoie, pentru a recunoaște greșelile, pentru a lăsa trecutul anume în acel trecut...fără a-i mai permite să evadeze în prezent. Totuși, anume amintirile neplăcute pot fi cel mai aprig imbold pentru suflet deoarece doar ele ne motivează spre o eventuală schimbare. Eu apreciez mai mult decît niciodată amintirile pe care poate nu aș vrea să le am fiindcă ele m-au făcut să fiu tare, să merg înainte și să evoluez pentru momentul în care iar voi privi înapoi și voi fi mai mulțumită de mine...
Cele plăcute de multe ori de provoacă și mai mari dureri...pentru că realizăm că sunt în trecut, că niciodată nu voi mai avea parte de ele. Totuși ar trebui să fim mulțumiți pur și simplu pentru existența lor, pentru faptul că au făcut parte din viața noastră, pentru că păstrăm oamenii și situațiile în inimă și în gînd pentru mai mult timp !
